Zeii antichității. În legendele mitologice și epice există mii de astfel de personaje. S-au scris cărți și s-au realizat filme despre originea lor, războaiele, intrigile, rivalitățile și relațiile amoroase. În antichitate, nimeni nu se îndoia de divinitatea lor. Cu toate acestea, lumea modernă nu îi venerează ca pe niște zei. De fapt, zeii antichității sunt îngeri căzuți. Dumnezeu a curățat întotdeauna pământul de influența lor și, în ultimii 2000 de ani, i-a lipsit de putere. Dumnezeu a dat toată puterea asupra universului Unicului Său Fiu, Iisus Hristos. Astăzi, întreaga lume civilizată numără anii de la nașterea Sa, venerându-L pe Hristos ca pe un Dumnezeu. Dar, din anumite motive, mulți încă se întreabă: „Este Iisus Hristos Dumnezeu?” El este numit Fiul lui Dumnezeu sau pur și simplu om. Să analizăm această problemă, de care depinde viața noastră pământească și veșnicia noastră.
Să consultăm arhivele istorice. Actele judiciare din perioada procuraturii lui Pontius Pilat în Iudeea, la care face referire istoricul roman Corneliu Tacit în celebrele sale „Anale”, conțin informații despre judecata lui Pilat asupra lui Hristos. Pilat voia să-L elibereze pe Isus, dar iudeii au insistat că, potrivit legii, El trebuia să moară, pentru că S-a făcut Fiu al lui Dumnezeu. Pilat, auzind aceste cuvinte, s-a temut și mai mult. De ce s-a speriat un om puternic, care decide singur pe cine să execute și pe cine să ierte? Ei i-au spus câteva cuvinte: „Isus S-a făcut Fiul lui Dumnezeu”. După aceasta, lui Pilat i s-a tăiat pământul de sub picioare. Se pare că L-au condamnat pe Hristos la moarte doar pentru că L-a numit pe Dumnezeu Tatăl Său, făcându-Se astfel egal cu Dumnezeu.
Întrebarea privind identitatea lui Iisus Hristos a fost lămurită încă de acum 2000 de ani. El a fost răstignit pentru că Se numea Dumnezeu. Oamenii din acea vreme aveau o înțelegere clară a identității Sale. Toți au văzut și au spus că El învie morții, alungă demonii, vindecă bolnavii, face minuni, manifestă putere asupra elementelor naturii. Divinitatea Lui era evidentă. Pilat, romanii și evreii înțelegeau perfect cine era El. După ce L-a răstignit pe Hristos, Pilat a poruncit să se pună deasupra capului Său o inscripție în trei limbi, care să indice vina Lui: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor”. Guvernatorul roman a confirmat public vina Lui de „Împărat al iudeilor”, dând de înțeles iudeilor că și-au răstignit propriul Dumnezeu.
Conform credinței evreilor, Mesia, Împăratul veșnic al Israelului, este nemuritor. Tocmai de aceea ei îl batjocoreau și îl ocărau, spunând: „Salvează-te pe Tine însuți; dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce”. Nobilimea religioasă îl batjocorea pe Hristos: pe alții i-a mântuit, dar pe Sine nu se poate mântui; dacă este Împăratul lui Israel, să coboare acum de pe cruce, și vom crede în El; s-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă Îi este plăcut. Și toate acestea pentru că El a spus: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu”. La fel și tâlharii, răstigniți împreună cu El, L-au batjocorit. Isus putea face tot ce-I spuneau ei. El putea opri răstignirea, chemând mai mult de 12 legiuni de îngeri. Dar scopul lui Dumnezeu era altul. Lui trebuia să coboare în iad. Când Isus și-a dat duhul, centurionul roman și cei care îl păzeau împreună cu el, văzând tot ce s-a întâmplat, s-au înspăimântat foarte tare și au spus: „El era într-adevăr Fiul lui Dumnezeu!”
Și semnele au fost destule: întuneric pe tot pământul, planeta s-a cutremurat și s-a zguduit, sfinții morți au înviat în clipa morții Sale și au ieșit din morminte în ziua învierii Sale. Și totul pentru că Iisus a coborât în iad, în inima înfierbântată a pământului. El a mers acolo Singur, fără armată, fără îngeri, fără echipament militar. El a spus: „În genunchi”, — și tot iadul și hoarda diavolească s-au închinat în fața Lui Singur și au predat cheile. Hristos nu are nevoie de arme. Întregul Univers I se supune: moleculele, atomii, planetele, tot ce este vizibil și invizibil a fost creat prin Cuvântul Său și se supune Cuvântului Său! Isus Însuși este Cuvântul lui Dumnezeu! Iadul, demonii, diavolul, moartea tremură la auzul Numelui Său.
Hristos și-a îndeplinit misiunea, a murit pentru păcatele omenirii, a învins diavolul, moartea și iadul, iar Dumnezeu L-a înviat din morți. Acesta este un fapt incontestabil. Hristos S-a înălțat la ceruri și S-a așezat lângă Dumnezeu Tatăl! Gândiți-vă, cine poate coborî în locurile cele mai adânci ale pământului, iar apoi să se înalțe la ceruri și să se așeze lângă Dumnezeu pe tron? Numai cineva asemănător lui Dumnezeu! Isus este Dumnezeu, egal cu Dumnezeu. Și întregul Univers s-a închinat în fața Lui!
Deci, cine este pentru noi Iisus Hristos? Încă de pe pământ, El le-a pus această întrebare fariseilor: „Ce părere aveți despre Hristos? Al cui Fiu este El?” Ei au răspuns: „Al lui David”. Isus le-a spus: „Atunci cum se face că David, sub inspirație, Îl numește Domn, când spune: «Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale?» Deci, dacă David Îl numește Domn, cum poate fi El fiul lui? Și nimeni nu-I putea răspunde niciun cuvânt; și de atunci nimeni nu mai îndrăznea să-L întrebe. Cu alte cuvinte, Isus le spune: Folosiți-vă creierul! Dacă David L-a numit pe Hristos Domn, dacă David L-a înțeles și L-a adorat pe Hristos ca pe Dumnezeu, încă înainte de nașterea lui Hristos, atunci cât de necesar este acest lucru pentru noi. Și chiar dacă cineva nu se închină în fața lui Isus, Dumnezeu tot va pune pe toți dușmanii la picioarele lui Hristos! Tatăl i-a spus Fiului Său: „Stai la dreapta Mea, până când voi pune pe dușmanii Tăi la picioarele Tale.”
Mulți oameni au adoptat astăzi rolul de judecători. Ei decid care este poziția lui Dumnezeu, a Fiului Său Iisus și a Duhului Sfânt. Dar aceasta este o mare greșeală. În Biblie se spune: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați!” Dacă judecăm oamenii, vom ajunge la judecată, iar dacă începem să-L judecăm pe Dumnezeu și Cuvântul Său, acest lucru este foarte înfricoșător. Pentru fiecare cuvânt deșert pe care îl vor rosti oamenii, vor da răspuns în ziua judecății: căci din cuvintele tale vei fi îndreptățit, și din cuvintele tale vei fi condamnat. Dumnezeu Tatăl Însuși nu judecă pe nimeni, ci a dat toată judecata Fiului, pentru ca toți să-L cinstească pe Fiul, așa cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-L cinstește pe Fiul, nu-L cinstește nici pe Tatăl care L-a trimis. Alegerea ne aparține: fie vom primi toată harul și binecuvântările date nouă prin Hristos, fie, prin cuvintele și faptele noastre, ne vom face rău nouă înșine. Distribuiți această postare prietenilor voștri, pentru ca binecuvântarea lui Dumnezeu să vină în viețile lor!
